Blog

„Aici nu se simte” – teatru la înălțime!

Săptămâna trecută, un nou eveniment din seria Qreator Home Together Edition a readus teatrul în atenția comunității noastre. „Aici nu se simte”, după „Omul de zăpadă”, o piesă semnată Lia Bugnar, a fost spectacolul care a așezat teatrul la înălțime, atât la propriu, cât și la figurat. Cei doi protagoniști, Lia Bugnar și Marius Manole, au jucat live, pe o platformă suspendată, având Piața Victoriei în fundal, în aplauzele spectatorilor de acasă. 
Și, pentru că am primit mesaje de la cei care nu putut fi alături de noi pe parcursul transmisiei live, dar și pentru că spectacolul a fost atât de bine primit, îl puteți (re)vedea, pe pagina noastră de Facebook. 

Aproximativ 2000 de participanți au fost în sala din propriile sufragerii la „Aici nu se simte”, cu aplauze și reacții calde pe tot parcursul spectacolului, din care am reținut: 

E minunat! Parcă am fi în Sala Bulandrei de la Grădina Icoanei sau în una din sălile Teatrului Național și stăm în primul rând. Imaginea este perfectă! 
Îmi amintește de vremurile când vedeam piese de teatru pe terasa La Motoare, pe acoperișul TNB. O atmosferă magică! 
Au prins o vreme câinoasă afară, dar cu ce căldură ne bucură pe noi! 
Lacrimile lui Marius au fost cel mai frumos cadou pe care ni l-a făcut după așa o lungă despărțire – două luni!

Pentru a completa o experiență plină de emoție, ți-am pregătit mai jos două interviuri cu cei doi protagoniști, Lia Bugnar și Marius Manole. Citește impresii la cald după spectacol, dar și gândurile lor despre experiența prin care trecem cu toții în această perioadă! 
Reverențe! 

Lia Bugnar: Eram doi gândăcei în Piața Victoriei”

Cum a fost experiența acestui spectacol pentru tine? 
A fost un cumul de senzații. În primul rând, dorul nostru de a juca teatru, un spectacol întreg. Al doilea ingredient, care a făcut foarte aparte întâmplarea, a fost jucatul în aer liber. De obicei, asta înseamnă că ești undeva afară, într-o grădină de vară și zbieri ca apucatul ca să te audă spectatorul. Acum eram în aer liber și nu știu dacă vreodată am avut o experiență atât de intimă în ceea ce privește teatrul. Erau trei camere pe noi, a mea, a lui Marius, și cea din față pentru amândoi, făcuserăm probe, știam că nu trebuie să zbierăm, dar un pic așa, tot ridicai glasul pentru că era tot vuietul ăla din Piața Victoriei, care te obliga să te racordezi la un adevăr. Nu era un zgomot de fond făcut de un inginer de sunet, era viață reală și, atunci în decorul ăsta auditiv, olfactiv, totul era adevăr în jurul nostru, iar asta ne-a obligat și pe noi la un fel de adevăr care, pe scenă, nu e întotdeauna necesar, nu în felul acesta, ci unul scenic. Aici a fost ceva foarte straniu și ăsta a fost șocul: intimitatea resimțită în ditamai marea de claxoane. Eram doi gândăcei în Piața Victoriei. Toate astea erau acolo undeva, îți căptușeau sufletul în timp ce jucai. 
Zici că trebuie să te focusezi la ce ai de făcut și asta făceam, dar toate celelalte ingrediente erau acolo, nu prea aveai cum să faci abstracție de ele. 

De ce ai ales această piesă?
E o piesă din 2003, dar am ales-o, în primul rând pentru că pare scrisă acum, în izolare, e foarte potrivită. Mă duce cu gândul la ”Jocul de-a adevărul” a lui Eugen Ionescu, o piesă despre un virus care cuprinde tot orașul, care devine fatal atunci când te gândești sau vorbești despre el. Am făcut spectacol după ea în primul an de facultate și s-a jucat ani buni la Bulandra, l-a văzut chiar și Eugen Ionescu. E o piesă mai puțin cunoscută a lui, dar nu-ți vine să crezi cât de multe lucruri și fraze întregi care se spun acum la televizor sunt în acest spectacol și m-am gândit mult la el în această perioadă. 
Din aceeași familie de legături pe care le facem mental a fost și ”Aici nu se simte”. Tot așa, virus, poluare, putoare, toate astea sunt de fapt în noi, sunt ceva intern, nu extern, chiar dacă urmările sunt cele care sunt și o lume întreagă este dată peste cap. Eu cred, asta e și metafora din spectacol, că microbul, inamicul este în noi. Noi suntem virusați și nu ne facem bine. Și poate că asta ar trebui să fie cheia în care să citim și ce ni se întâmplă nou tuturor astăzi, dacă am fi puțin mai înțelepți și am învăța vreodată din ceva. 
Sigur, la mine în spectacol, sunt doar doi oameni care simt putoarea asta pe care n-o mai simte nimeni, ei sunt singurii care au o șansă să se salveze, de fapt. În același timp, faptul că ei doi sunt acolo sus pe acoperiș, trimite și cu gândul la izolarea din această perioadă. 

Cum v-ați pregătit pentru spectacol?
Eu și Marius am tot lucrat la vorbe și, mă rog, noi am mai jucat spectacolul ăsta, dar de multicel, pe vremea când mai era Godot. În plus, am fost la Qreator să vedem spațiul de joc și să cunoaștem echipa. 
Apropo, marea descoperire și revelație a acestei întâmplări a fost echipa de acolo care m-a impresionat peste poate. Toți cei patru oameni implicați au citit piesa, că așa înțeleg ei să-și facă treaba. A fost aproape un șoc. Am mai pățit asta doar în Elveția, unde am văzut ce înseamnă de fapt niște tehnicieni de teatru, iar echipa de la Qreator m-a dus cu gândul la același nivel de profesionalism, unul pe care nu prea te aștepți să-l găsești în România. A fost o experiență de pe altă lume și din perspectiva asta. 

Cum a fost reîntâlnirea pe scenă cu Marius?
Cu Manole... Eu cred că-l știu pe toate fețele și la fel el pe mine, ne cunoaștem bine de tot și totuși am văzut lucruri noi la el cu această ocazie, lumina aia, în condițiile alea, era acolo ceva ce nu a mai fost altă dată. 

Voi aveați în pregătire un alt spectacol în cadrul Institutului Qreator...
Da, îl repetăm. Proiectul rămâne, lucrăm în continuare la el. 

Cum vezi tu implicarea voastră în cadrul Institutului Qreator?
Prin teatru, sigur. Marius vrea să încerce tot felul de lucruri acolo, eu sunt mai rezervată, în sensul că mă concentrez pe a face mai puține și bine. Dar sigur Marius, din moment ce le face pe toate foarte bine, poate să încerce și aia, și ailaltă. 
Teatrul este o ramură a artei care își merită cu prisosință locul la Institutul Qreator, pentru că este multidimensional în creație: atunci când a fost scris la repetiții și, de fiecare dată, în fața spectatorilor. Și pentru mine, dacă acești bulgărași de creație se vor întâmpla în fața celor care vor trece pragul casei ăleia minunate, e un câștig. 
Sigur, atunci când întâlnești oameni atât de deschiși cum sunt cei de la Qreator ideile vin mai ușor, mai multe. 

Cum s-a simțit perioada asta recentă, atipică, pentru tine? Scriitoare, artistă, stăpână de cățel...
Cu cățelul a fost un câștig de când cu pandemia. Am ieșit foarte devreme, pe la cinci, pentru că e un cățel mare, să nu se sperie nimeni și n-a avut el parte de ieșiri atât de lungi niciodată. Iar cățeii sunt animale care sunt mulțumite când e toata lumea împreună acasă. 
Am scris mult. Și eu, și Anghel scriem mult la ”Vlad”, la serial, iar acum am văzut și noi cum e să scrii având timp pentru asta, fiindcă meseria noastră principală, teatrul, a luat o pauză acum. E greu cu două meserii care cer amândouă timp și creativitate. 
Mai greu cu actoria pentru că-s perfecționistă și îmi e greu să fac până și o postare scurtă, un story trebuie filmat de nu știu câte ori până să fiu mulțumită și să-l postez. 
În rest, curățel prin casă, mutat mobila, ca toată lumea... 

Ai consumat mai multă cultură online în perioada asta?
Nu chiar foarte mult. Stau toata ziua cu ochii într-un ecran când scriu, așa că, pentru deconectare, am preferat litera pe hârtie, mirosul cărților, și am mai recuperat la citit. 
Iar cu tot ce s-a difuzat acum online am gânduri amestecate. Nu știu dacă spectatorul va mai avea apoi energia și cheful de a face efortul să meargă la teatru, să-și ia bilet, să se îmbrace frumos, poate să plece mai devreme de la birou, intră în sală, își închide telefonul, nu se mai duce la frigider în timpul spectacolului... 
Și multe spectacole dintre cele difuzate sunt filmări-ghid, nu sunt făcute pentru a fi difuzate, iar cei care nu au obișnuința mersului la teatru cred că au primit o anti-reclamă pentru teatru acum. 
Eu sper că lumea va reveni la teatru după asta și că-și va lua bilet. Mai ales noi, independenții, avem nevoie de asta. 
Până atunci, pentru că filmarea la noi a fost făcută cu atenție și a ieșit mult mai bine decât speram, am decis împreună cu Marius și echipa Qreator, că filmarea va putea fi văzută ca înregistrare și după spectacolul live. Inițial am spus ca nu, îl jucăm și gata, dar a ieșit foarte bine și sunt mulți oameni care n-au apucat să-l vadă, așa că o să-l punem acolo, să fie văzut.

Care este partea bună din toata situația asta recentă prin care trecem cu toții?
La mine chiar au fost mai multe, o spun cu toată umilința și părerea de rău față de cei cărora le-a provocat pierderi și pagube uriașe. Dar eu am norocul să pot să-mi fac meseria de-acasă, asta cu scrisul, și nu m-am panicat. Partea realmente bună a fost că m-am adunat, eram împrăștiată în multe părți. Sunt mai compactă, am făcut sport, am citit, am scris, am stat cu iubitul, cu cățelul, am vorbit zilnic cu mama, mai mult ca de obicei. N-ai voie să nu vorbești cu mama, nu e permis! La mine era haosul ca rutină, iar acum nu mai e așa. 



Marius Manole: ” Perioada asta ne-a redus la ceea ce ar trebui să fim”. 

Cum a fost această experiență inedită de joc pentru tine?
A fost înspăimântătoare la început, în prima fază, până am ajuns acolo și până ne-am întâlnit cu echipa, cu oamenii care s-au ocupat de partea tehnică. O echipă impecabilă, niște oameni extraordinari! Au citit textul înainte, știau momentele, își făcuseră cadrele, tăiaseră, decupaseră, știau tot! Și, chiar și-așa, m-am gândit că din vorbe e una, da’ o să vedem noi după aia cum e de fapt. Însă chiar a fost extraordinar. Ne-am simțit excelent, pornind de la faptul că am fost foarte protejați de ei, încurajați, s-au purtat așa frumos și știau toți așa bine ce au de făcut. De fapt, noi jucam în fața lor, iar ei reacționau, râdeau în spatele camerelor, au trăit foarte frumos spectacolul, un public viu, alături de cei de acasă. 
Dincolo de asta, la un moment dat am uitat că suntem filmați, devenise o conversație particulară, a mea cu Lia, a personajelor noastre. 

Cum a fost să te întorci la actorie, la jucat?
Cu emoții și cu bucurie, parcă am revenit la un prieten drag, parcă am revenit acasă. Ziceam că nu mi-e dor să joc și nu îmi e, dar mi-a făcut mare plăcere. Nu mai eram obosit, să simt că trag de mine. După mult timp m-am bucurat de un spectacol. 

Ți-a redeschis apetitul pentru jucat experiența asta?
Daaa! M-am și gândit la un proiect, l-am pus pe roate, sunt biletele în vânzare deja! Când simt un lucru cu potențial, dar făcut profi...asta a fost diferența, a fost făcut foarte profi. Și tot așa o să facem și ce plănuiesc acum, cu car, cu filmare, cum trebuie, cu tot. 

Apropo de spectacole de teatru difuzate online, ai servit și tu ceva din toată oferta globală care ne-a fost pusă la dispoziție?
Ceva da, am încercat, sigur că da. Recunosc că m-am uitat mai mult la cele din străinătate și la cele de la Bulandra, pentru că am văzut niște actori pe care nu mai am unde să-i văd, chiar dacă filmările nu erau dintre cele mai bune. ”Clipe de viață” al lui Ciulei nu mai ai unde să-l vezi vreodată ori pe Gina Patrichi jucând, pe Clody Bertola. Astea sunt niște lucruri foarte rare. M-am uitat la multe spectacole de la Londra, vreo două chiar mi-au plăcut foarte tare, m-am mai uitat la Met, am văzut și multe spectacole ale Angelei Gheorghiu. 

Cum a fost adaptarea ta la perioada asta?
Am fost ascultător, am încercat să respect toate regulile, n-am ieșit aiurea din casă, doar dacă am avut nevoie, cu mânuși, cu mască. M-am conformat. Nu cred că era timpul să fiu rebel acum și să spun eu că nu trebuie, că nu e bine. Am suferit că s-au închis parcurile, mi-a fost dor de niște oameni, dar am beneficiat de tehnică și parcă n-a fost atât de îngrozitor. Dacă s-ar fi întâmplat asta acum 20 de ani, probabil c-am fi fost bolnavi de nervi toți. M-am bucurat de perioada asta. Am citit, m-am odihnit, am învățat să mă bucur și de mâncare, că eu eram tot timpul la regim. E o perioadă prin care trecem toți, nu putem să fim noi mai cu moț, e o lume întreagă blocată. Am acceptat situația și aia e. N-am suferit că nu sunt pe scenă sau că nu mă întâlnesc cu publicul. Fac o emisiune online cu Ilona Brezoianu de vreo două luni cu invitați mișto, am făcut și un serial online, ”Discutabil”. Lucruri de făcut se găsesc, trebuie doar să vrei și să fii împăcat cu situația. Nenorocirile vin și pleacă iar treaba noastră e să le depășim. 

Tu și Lia sunteți parte din Institutul Qreator de anul trecut. Ce-ți dorești tu să aduci în Institutul Qreator?
Aș vrea să deschid ușile pentru cât mai mulți oameni, din cât mai multe categorii. Sper să vină publicul nostru, să treacă pragul Qreator, să vadă că se întâmplă lucruri foarte bune, cu oameni foarte mișto. Pregătim și un spectacol scris de Lia, cu Rodica Mandache, Medeea Marinescu, cu mine, Anghel Damian și Maria Buză, făcut special pentru Qreator și pentru casa din Piața Victoriei, adică personajul principal e chiar casa. 
Eu m-am bucurat foarte tare că acea casă a fost salvată, reabilitată și pusă din nou pe hartă, se poate vizita. Acolo e totuși o parte de istorie, iar noi avem tendința asta tâmpită de a distruge tot ce este vechi, nu ne mai trebuie, să nu mai există istorie, de parcă lumea a început cu noi și tot cu noi se termină! M-am bucurat când casa a fost reabilitată, și încă foarte bine, frumos, cu grijă și respect. Pentru mine oamenii care dau bani pentru cultură rămân oameni foarte faini și oricând o să fiu în sprijinul lor și o să ajut. 

Un gând de final pentru public?
Să ne uităm atent în noi și să vedem că avem nevoie de atât de puține lucruri materiale și, că de fapt, în perioada asta am avut nevoie de putere psihică, hrană spirituală și am căutat frumosul pe unde s-a putut. Iar, când suntem liberi, spunem mereu că avem timp să facem de toate, dar azi nu mă duc la teatru, trebuie să muncesc, sunt obosit. Prea alergăm după bani și lucruri. Mi-am dat seama acum că avem o mulțime de lucruri care nu ne trebuie. Perioada asta ne-a redus la ceea ce ar trebui să fim în esență, în primul rând, oameni. Cam asta am descoperit eu. 

*** 

Joi, 4 iunie, la ora 19.30, este din nou rândul muzicii să ne bucure la Qreator Home Together Edition. Invitatul serii este Alexandru Tomescu, un artist desăvârșit care creează, cu fiecare atingere a viorii Stradivarius Elder – Voicu, un univers locuit de creaturi sonore fascinante. 

Ne vedem joi! 

Vezi și alte subiecte:

Teatru LIVE la Qreator by IQOS: Noi4!

11-27-2020

Joi, 19 noiembrie, la Qreator by IQOS a fost TEATRU. Chiar așa, cu majuscule, la superlativ, jucat cu măiestrie și transmis live către mai bine de 1.300 de spectatori.

Art in Motion la Qreator by IQOS cu Roman Tolici și Andrei Gamarț

11-22-2020

Art in motion stabilește o punte de legătură între arta contemporană, tehnologie și animația digitală. Expoziția aduce în fața publicului 15 lucrări reprezentative, semnate de Andrei Gamarț și Roman Tolici.

Ce vrei să descoperi azi?

Qreator

Acest website este destinat exclusiv persoanelor cu vârsta peste 18 ani, rezidente în România.
Dorești să continui?

Bine ai venit pe Qreator.ro, un website operat de Philip Morris Trading S.R.L. Aici vei putea afla informații despre evenimentele noastre, dar și despre magazinele IQOS din cadrul Qreator by IQOS. Tratăm foarte atent modul în care publicul larg află informații despre produsele IQOS și HEETS. Poți accesa acest site numai dacă ai peste 18 ani și ești rezident în România. Pentru a confirma faptul că ai vârsta de peste 18 ani, te rugăm să folosești butonul ‘’DA’’. În caz contrar, te rugăm să folosești butonul ‘’NU’’.
În continuare, în interiorul site-ului, îți pot fi solicitate informații cu caracter personal, în cazul în care dorești să rezervi o camera.